Fénykeresők jutalma

„Világosság ragyog a sötétben is a becsületesekre attól, aki kegyelmes, irgalmas és igaz.” (Zsolt 112,4)

Bár terjed a hír, hogy a mindenféle szennyeződéssel megrontott világunkban már a fényszennyezés jelenségéről is beszélnek a környezetvédők, de a sötétségszennyezés káros hatásáról mintha megfeledkeznének. Ugye, az is ellentmondásos, hogy az erős sugárnyaláb érkezésekor szoktuk mondani, hogy elvakulunk, pedig a sötétségben vagyunk igazán megvakítottak.
Nem szerethetjük a sötétséget. Amióta Isten a világosságot megteremtette, a kiszorított sötétség nem lehet kedves lételeme az életünknek. Mégis úgy beszélünk, hogy a fáradt (gonosz) nappalok után vágyunk az (jótékony) éjszaka pihentető sötétjére, mintha az alkonyat szürkülése kedvesebb lenne a hajnalhasadástól, mintha megszokásból könnyebb vakon gázolni az átláthatatlan sötétségben, mint verőfényben céltudatosan haladni. Mintha egyszerűbb lenne a vaksötétségben elfogadni, hogy megtapostak bár, de én is észrevétlenül letaposhattam másokat, hogy úgyis hiába keresem a bántalmazómat, mert az én fájdalomokozásom is titkon maradt. A világtalan világ lassan embertelen emberek gyűjtőhelyévé vált.
Az idézett zsoltár arról szól, hogy van világosság. Az első karácsony előtt néhány évszázaddal éppen akkor szól így Isten, amikor nem engedi elmerülni a kiválasztott nemzetet az egyre elvastagodó homályban, és nem egyezik bele, hogy az elveszített Isten-arc után a sebzetten megmaradt emberarc tovább torzuljon. Fényragyogással ajándékozza meg a világegyetemet. Nem lehet tovább pajzán Ádámként megbújni az esendő Éva háta mögött, nem lehet az éjszaka gyógyítására várni a nappalok sebszórásai után, és nem remélhető többé, hogy rejtve marad az aljasság majdnem hízelgésig finomított változata.
A világosság fénysugara a becsületesekre ragyog. Évezredekkel korábban is tudták, hogy ezek a becsületesek nem a sötétségben botorkáló, tapogatva araszolgató, vaklálással bíbelődő emberek, hanem azon merészek, akik ha a sötétségben is gázolnak a mindennapok sűrűjében kínlódva, mégis tudnak a ragyogás irányába nézni, a világosság forrására tekinteni, valamint a fény energiáját hasznosítani. Ezek a becsületesek megértették Isten embermentő szándékát.
Karácsonykor Atyai szeretettel megüzeni Isten, hogy magunkra nem számíthatunk. Nem vagyunk annyira becsületesek, nem tudjuk földhöz szegzett tekintetünk a fény felé fordítani, és hétágra süthet a kegyelem napja, mi akkor is képesek vagyunk saját árnyékunk mögé vonulni. Karácsonykor Atyai irgalommal nekünk ajándékozza Jézus Krisztust, hogy megigazítson általa, hogy elhitesse velünk, hogy alkalmasok vagyunk a világtalan világban a világ világosságát ünnepelni, az embertelen emberek között az Emberfiát minden lehetetlen körülmény között is követni.
Kedves Testvéreim! Becsületre bátorító karácsonyt kívánok!

Nagyvárad, 2013 karácsonyán

A békesség kötelékében,
Csűry István

Darul căutătorilor de lumină

„Celui fără prihană îi răsare o lumină în întuneric, El este milostiv, îndurător şi drept.” (Psalmi 112,4)

Dragilor Fraţi şi Surori!

Deşi se răspândeşte ştirea că în lumea noastră poluată cu fel şi fel de materiale poluante ecologiştii vorbesc deja de aşa numita poluare prin lumină. Aceştia parcă uită să vorbească despre poluarea prin întuneric. Este paradoxal că sub efectul fascicolului de lumină omul este orbit, când de fapt în întuneric suntem cu adevărat orbi.
Întunericul nu ne place. De când Bunul Dumnezeu a creat lumina, întunericul nu este parte integrantă pozitivă a existenţei noastre. Şi totuşi, de multe ori vorbim în felul următor: după zilele obositoare ne este dor de întunericul benefic al nopţii. Parcă ne este mai drag amurgul, decât zorile şi parcă prea ne-am obişnuit cu înaintarea oarbă în bezna de nepătruns, decât în lumina strălucitoare a soarelui. Ca şi cum ar fi mai uşor să accept să fiu călcat în picioare pe drumul obscurităţii căci şi eu la rândul meu am călcat în picioare pe alţii! Lumea oarbă a devenit încet-încet o adunătură de neomenie.
Psalmul citat ne dovedeşte că există lumină. Cu câteva secole înaintea primului Crăciun, Dumnezeu dezvăluie că nu permite ca poporul ales să se cufunde în întuneric şi nu permite ca faţa dumnezeiască a omului să se deformeze şi mai mult. Dăruieşte universului strălucirea luminii. De acum înainte Adam cel isteţ nu se mai poate ascunde în spatele fragilei Eva, omul nu mai poate aştepta ca bezna nopţii să vindece rănile încasate în timpul zilei şi nici ca imoralitatea dusă până la flatare să rămână ascunsă.
Fascicolul de lumină cade asupra celor drepţi. S-a ştiut cu milenii în urmă că aceşti oameni cinstiţi nu sunt identici cu cei care se poticnesc pe drumul întunecos, ci acei câţiva îndrăzneţi care, chiar chinuindu-se în bezna cotidianului, ştiu să privească în direcţia luminii, ştiu să caute izvorul luminii şi chiar se pricep să utilizeze energia luminii. Aceşti oameni drepţi au înţeles intenţia salvatoare a lui Dumnezeu.
Cu ocazia Crăciunului, Bunul Dumnezeu ne oferă revelaţia că noi oamenii, singuri nu ne putem descurca. Nu suntem chiar aşa de cinstiţi, nu suntem capabili să ne îndreptăm privirea către lumină. Soarele mântuirii bate în zadar, căci noi ne ascundem în spatele propriei noastre umbre. Astfel că din mila Lui părintească ni-l dăruieşte pe Iisus Hristos ca prin El să ne îndrepte şi să ne facă să înţelegem că totuşi suntem capabili să sărbătorim lumina în această lume oarbă şi, mai ales, să-L putem urma pe Fiul Omului, în ciuda celor mai nefaste împrejurări.
Dragilor Fraţi! În numele Eparhiei Reformate de pe lângă Piatra Craiului Vă urez tuturor un Crăciun aducător de lumină!

Oradea, în ajunul Crăciunului anului 2013

Sub legătura păcii
Csűry István
episcop

Christmas thoughts and greetings

“Even in darkness light dawns for the upright, for those who are gracious and compassionate and righteous.”
(Psalm 112:4, NIV)

Dear Sisters and Brothers in Christ,

“Light pollution” is a new term of our contaminated world. And we often get “blinded” by a strong light.

At the same time, we tend to forget about the damages caused by ‘darkness pollution’. And we also forget that darkness makes us truly ‘blind.’

As children of God, we dislike darkness. Among the gloomy situation of the chosen people, Psalm 112 spoke about the existence of the Light –– centuries afore the first Christmas. And indeed, God presented the Light to the Universe, when our Lord, Jesus Christ was born.

The reward of those who are searching for the Light is that, even in darkness, light will dawn for the upright, for those who are “gracious and compassionate and righteous.”

On behalf of the believers of the Reformed Church in Romania, Királyhágómellék District, I wish you Merry Christmas!

In the bondage of peace,

István Csűry
bishop